Astazi se implinesc 24 de ani de la groaznicul accident nuclear de la Cernavoda.
In ziua de 26 aprilie 1986, la Centrala Atomica de la Cernobal a avut loc cea mai mare explozie nucleara civila. Rezultat? Mii de morti si milioane de victime – morti din cauza radiatiilor, copii nascuti cu malformatii, oameni care s-au imbolnavit de cancer, pompierii si membrii echipelor de interventie care au stins incendiul, fara sa stie la ce se expun, murind apoi iradiati - acesta este costul uman al catastrofei de la Cernobal.
Trei continente au fost contaminate: Europa, Asia şi America de Nord - acesta este costul ecologic.
In fine, costurile financiare ale acestui accident s-au ridicat la 13 miliarde de dolari.
Ne-am obisnuit cu formulele cinice gen “victime colatarale” sau “costuri externale” – care ascund sub cateva cuvinte tragedii de neimaginat. Dar, dincolo de interesele financiare ale celor ce folosesc asfel de formule, exista solutii sanatoase si sigure. Cum ar fi aceasta:
In speranta ca vom sti sa alegem alternativa corecta, va rog sa semnati petitia pentru oprirea construirii de alte centrale nucleare in Romania.
“Vreau pornirea acestui proiect (Rosia Montana – n.n.) cat mai curand posibil”, a spus Videanu.
“Romania este singura tara care a decisi sa foloseasca toxicul “initium” suspectat a fi una din cauzele cancerului de colon”…
Acestea sunt cateva din titlurile din ziarele romanesti, fie ele on-line sau tiparite. Videanu, Tariceanu… si ca ei sunt multi. Alesi. Ai nostri, ai vostri, ai lor, sau cine stie ai cui, avand in vedere cati romani mai merg la vot… Ei fac legile si tot ei le schimba. Si Romania joaca dupa cum ii canta ei.
Cianuri la micul dejun, energie si deseuri nucleare la pranz si initium la cina… Da…, nu va fie cu suparare, domnilor guvernanti, chiar ati luat in serios bancul cu “Da cu cianura ati incercat?”
Ce putem face noi, oamenii obisnuiti, fara functii de conducere? Cum putem protesta si, mai ales, cum putem actiona?
Un gest mic, aproape insignifiant este sa donam acel 2% din impozit pe care ni-l permite legea. 2% nu e mult, dar tot e mai bine decat nimic.
Fiecare dintre dumneavoastra are ceva la care tine. Iubiti animalele? Foarte bine! Donati 2 la suta unui ONG care are grija de ele! Va sperie introducerea OMG-urilor? atunci donati in directia asta. Sunt copii care nu au ce manca. Ajutati-i! Sunt batrani care nu au pe nimneni. Pentru ei 2 la suta e ca banutul vaduvei.
Donati acesti bani! Nu-i lasati imbuibatilor care ne hotarasc destinele! Desenati macar 2% din Romania pe care v-o doriti! Si cei care vor primi acesti bani vor face restul.
In aprilie 1984 aveam 13 ani. Nu stiam prea multe despre energia nucleara. Imi placea scoala. Invatam bine si, mai ales, cu placere. Iubeam romana, biologia, matematica, chimia, desenul si invatam destul de bine si la fizica. Citisem cate ceva despre energia nucleara, ca fiind cea mai “promitatoare” forma de energie.
Citeam multa literatura stiintifico-fantastica si eram o mare admiratoare a lui Isaac Asimov. Robotii asimovieni foloseau energia nucleara intr-un mod foarte sigur si eficace. La fel si societatile viitorului descrise de el. Lumile asimoviene nu prea aveau probleme cu viitorul… Deci era clar ca energia nucleara trebuia sa fie ceva bun, nu?
Pe la sfarsitul lui aprilie au inceput sa circule niste zvonuri. Auzeam tot mai des cuvantul “Cernobal”. Pana la urma, am aflat ca undeva, in “tara vecina si prietena”, la Cernobal, a fost un accident nuclear. Oamenii au primit niste pastilute albe, pe care au fost sfatuiti sa le ia ”preventiv” si au fost asigurati ca nu este nici un pericol.
Mult mai tarziu am inteles ce s-a intamplat de fapt si cat de grav a fost accidentul respectiv. Si pe masura ce am aflat mai mult, m-am ingrozit mai tare. Nici nu stiu ce mi s-a parut mai grav: accidentul in sine, reactia autoritatilor care au incercat sa musamalizeze totul, modul in care a fost “rezolvat” accidentul de la Cernobal, sau faptul ca amenintarea exista inca si nu exista solutii pentru neutralizarea ei.
Acum, dupa mai bine de douazeci de ani de la Cernobal, autoritatile romane vor sa mai puna in functiune doua reactoare nucleare la Cernavoda si sa mai construiasca inca o centrala nucleara undeva in tara, cel mai probabil in Transilvania.
Asta in conditiile in care Romania are un potential eolian enorm, cantitati nemasurate de biomasa, care ar putea fi folosite pentru biocombustibil sunt si ele irosite, gunoi producem in cantitati demne de Cartea Recordurilor (gunoi care poate fi si el transformat in combustibil). Asta ca sa nu mai vorbim de potentialul solar.
O centrala nucleara costa enorm, functioneaza circa trezeci de ani, iar apoi trebuie dezafectata. Dezafectarea unei centrale nucleare costa si ea la fel de mult cat a costat constructia. In timpul celor aproximativ 30 de ani de functionare, centralele nucleare produc deseuri radioactiva de intensitate mica, medie si mare.
Toate aceste deseuri sunt periculoase, cele mai periculoase fiind cele intens radioactive. Deocamdata nu exista solutii sigure de depozitare a acestora. Sunt atat de periculoase, incat tarile dezvoltate care “produc” aceste deseuri au cautat si gasit “solutia” de a exporta aceste deseuri in alte tari. De a transforma Romania sau alte tari vecine (de exemplu Bulgaria) in cosul lor de gunoi radioactiv.
Societatea are nevoie de energie. Dar, inainte de a opta pentru o astfel de solutie, trebuie sa stim ce factura vom avea de platit:
- costuri imense de infiintare;
- costuri la fel de mari de desfiintare;
- riscul unui alt Cernobal, de data asta romanesc;
- 100.000 de ani de griji privind siguranta depozitelor de deseuri nucleare, oriunde ar fi ele.
Nu lasati guvernantii sa decida pentru siguranta si viitorul copiilor nostri! Implicati-va in alegerea acestui viitor! Semnati petitia impotriva energiei nucleare! Pentru un viitor fara teama altor Cernobaluri:
Imi aduc aminte de gradina copilariei. Era la periferia Bucurestiului, aveam cam 1000 de metri patrati de pamant. Cultivam acolo de toate, primavara incepeam cu salata, ceapa si usturoi verde, toamna aveam varza cu care umpleam un butoi care mie mi se parea enorm – era mai inalt decat eram eu atunci – cu varza murata, in care puneam si sfecla rosie – o minunatie! Dar gustul cel mai minunat, de neegalat, il aveau rosiile, mai ales cele mici, de toamna, care, dupa ce dadea prima bruma deveneau dulci ca ciresele!
Rar am mai intalnit, dupa Revolutie, asemenea rosii in piete…
In apropierea casei noastre, erau trei livezi de ciresi. Au disparut si ele…
De fapt multe au disparut dupa Revolutie.
Livezi, ferme, paduri…
Dar cel mai grav, este ca au disparut taranii. Aproape de tot. In lumea asa-zis “civilizata”, nu mai exista tarani. Locul lor a fost luat de fermieri.
Va mai aduceti aminte de Ion? Cum a sarutat el pamantul? Daca nu, si va ganditi “oare despre ce vorbeste pamanteanca asta aici”, citit Ion, de Liviu Rebreanu. Autorul spune ca a fost inspirat de un fapt real: Ion isi trage originea dintr-o scena pe care am vazut-o acum vreo trei decenii. Era o zi de inceput de primavara. Pamantul jilav, lipicios. Iesisem cu o pusca la porumbei salbatici. Hoinarind pe coastele dimprejurul satului, am vazut un taran, imbracat in straie de sarbatoare. El nu ma vedea…Deodata s-a aplecat si a sarutat pamantul.
L-a sarutat ca pe o ibovnica…”.
O… si mai este “Noi vrem pamant” – atat de vie ca te trec fiori citind-o… Noi vrem pamant … si “toate le-am rabda usor/ de-ar fi pamant”. Acum pamat este, dar nu mai sunt ei, taranii. Mai sunt cativa. Batrani, impovarati de ani, care traiesc uitati intr-o lume pe care n-o mai inteleg. Duceti-va prin tara. Urcati-va in masina si porniti pe drumuri mai putin batute. Ce-o sa vedeti? Campuri intregi lasate parloaga, gunoi pe marginea drumurilor. Unde sunt taranii sa le lucreze? Unii mai sunt prin piete, vanzandu-si marfa pe furis ca niste infractori, altii-s acasa, cu amintirile lor, asteptand pensia, iar cei mai multi isi dorm deja somnul dreptilor.
Cunosc doi tarani. Unchiul si matusa mea. Sunt batrani, au peste 70 de ani. Au si un pic de pamant… au animale… Stiti ce fac, la varsta lor? Merg la camp, la sapa. Castiga ceva? Nimic. Ce iau pe mere, dau pe pere. Ba dau chiar mai mult, deoarece ii costa mai mult aratul decat daca ar cumpara direct porumbul. Copiii lor ii sfatuiesc s-o mai lase incolo de munca. “Cu ce aveti voi pensie, cu ce va mai dam noi, nu v-ar trebui nimic, v-ati plimba pe ulita satului aranjati si parfumati”- le spun ei.
Dar nu se poate. Cu sufletul taranului nu vorbesti asa. Pamantul e cel mai de pret lucru. Si nu poate ramane nelucrat. Fie ce-o fi!
Cunosc doi tarani. Mai sunt si altii. Din pacate, pentru ei, timpul trece si cu el trec si ei. Incet-incet, taranii nostril se muta sub pamantul pe care l-au lucrat cat au trait si l-au iubit mai mult decat orice. Locul lor e luat de fermieri. Pentru ei agrjicultura e o ecuatie simpla: avem atata pamant, avem atatea utilaje, atatea animale. Bagam atata samanta, atatea ingrasaminte, atatea pesticide, atatea fungicide si insecticide, irigam atat, obtinem atata recolta. Motorina costa atat, ingrasamintele si celelalte costa atat, productia o vindem cu atat. Mai avem si subventii… Este rentabil? Daca da, continuam. Daca nu, renuntam. Plecam la orase sau in alte tari si lasam pamantul nostrum parloaga.
Taranii hraneau lumea. Acum o fac fermierii.
Cum o fac? Puteti citi aici:
Documentarul despre care e vorba este “We feed the world” . Din pacate, este fara traducere. Ar merita sa fie tradus si pus pe Naturalist. Daca doreste cineva sa ajute, imi poate trimite un mesaj. Multumesc.
La doi ani dupa “We feed the world”, a aparut si “Food, Inc.”, un “documentar-şoc” despre fabricarea alimentelor, pe care il puteti urmari pe Naturalist (tot netradus). Revista Variety a calificat acest film drept “film de groaza”. Daca vreti sa stiti ce se ascunde in spatele ambalajelor idilice care promoveaza produsele din rafturile supermarketurilor (animalele crescute în nişte uzine uriaşe, vite care nu vad niciodata vreun fir de iarba, pui care nu văd niciodată lumina zilei si carne care este spălată cu amoniac înainte de a ajunge în hamburgeri) atunci trebuie neaparat sa vedeti acest film!
“Industria nu vrea ca voi să ştiţi ce mâncaţi, pentru că aţi putea refuza să o mai faceţi”, spune jurnalistul Eric Schlosser, autorul cărţii de succes “Fast food nation”, care apare în documentarul lui Kenner. Regizorul a spus că, deşi filmul său pune în centrul atenţiei industria agro-alimentară americană, “pe mai multe planuri, evocă ceea ce se întâmplă în toată lumea”. Potrivit lui Kenner, consumatorul poate, până la urmă, să aleagă, prin cumpărăturile pe care le face, să sancţioneze mecanismele industriei. Si ce putem face? Tot el ne spune:
Nu stiu altii cum sunt… dar eu cred cu tarie ca Pamantul nu e al nostru, ci al urmasilor nostri si al urmasilor urmasilor nostri. Si ca suntem raspunzatori de ceea ce hotaram acum. Sau pentru ceea ce nu hotaram acum.
În România există o singură centrală nucleară, la Cernavodă, care are 2 reactoare (Cernavodă 1 şi 2) şi este amplasată într-o zonă cu risc seismic. Guvernul României intenţionează să construiască încă 2 reactoare nucleare (Cernavodă 3 şi 4) şi o nouă centrală nucleară, a cărei locaţie nu a fost făcută publică (în presă au fost menţionate mai multe localităţi din Transilvania).
Printre riscurile centralelor nucleare se numără: riscul unor accidente majore (de genul celui de la Cernobîl), scurgeri de substanţe radioactive care pot afecta atât mediul înconjurător cât şi sănătatea oamenilor din zonă, depozitarea deşeurilor radioactive rezultate în urma exploatării, proliferarea armelor nucleare ( în reactoarele care folosesc uraniu natural drept combustibil, aşa cum este şi cel de la Cernavodă, se poate produce plutoniu, folosit la fabricarea armelor nucleare, aşa cum s-a întâmplat în India, în 1974 şi ulterior) s.a.
Greenpeace militează pentru promovarea energiei regenerabile ca alternativă la energia nucleară deoarece ţara noastră are un potenţial foarte mare în acest domeniu, acest tip de energie nu prezintă riscuri faţă de mediul înconjurător sau faţă de sănătatea oamenilor şi necesită investiţii semnificativ mai mici decât energia nucleară.
Link pentru semnarea petitiei impotriva centralelor nucleare:
La Copenhaga s-a vehiculat ideea energiei nucleare ca energie nepoluanta (fara emisii de CO2). Cat de nepoluanta este energia nucleara si tehnologia care sta la baza producerii ei, devine vizibil atunci cand se vorbeste de exportul deseurilor radioactive.
La cel mai elementar bun simt, o energie, respectiv o tehnologie nepoluanta nu produce deseuri care necesita depozitarea in buncare a deseurilor, eventual cat mai departe de tara producatoare, de exemplu in Romania, tara mea.
Pe vremea impuscatului, circula un banc celebru… de mare actualitate si acum:
Intrebare la Radio Erevan:
-E adevarat ca merele de la Cernobal sunt cele mai mari, cele mai frumoase si cele mai gustoase mere din lume?
Raspuns:
-Da, este adevarat. Au insa un mic incovenient: cotorul lor trebuie ingropat la 7 metri adancime!
Deseuri menajare din Elvetia, deseuri nucleare Uniunea Europeana, teste in premiera mondiala cu ignitium, “goldenboi” fara scrupule din Canada… si mai ce?
Cine unde crede ca este? Romania nu e nelocuita. Ca avem politicienii pe care-i avem, asta e adevarat, dar si alte tari ar fi avut la fel, ba poate si mai rau daca ar fi trecut prin 50 de ani de experiente NKVD-comuniste.
In plus, Romania nu e formata numai din politicieni, ci si din societatea civila.
Si e timpul ca aceasta sa-si spuna cuvantul si sa nu mai lase politicienii sa-si bata joc cum cred de cuvinta de tara noastra. De la Revolutie incoace, am tot avut de tras… ba un presedinte de formatie rusa, ba un prim-ministru cu multe case si (mult mai) multe oua, ba un prostanac inconjurat de flacara violeta care se visa presedinte, ba un ministru care pune Rosia Montana in programul de guvernare…
Oamenii de bun simt stau frumos, in banca lor in timp ce toti cei de mai sus si multi altii, cu trena de pupincuristi aferenta, fac si desfac dupa bunul lor plac.
Acum se vorbeste de negocieri, de negocieri pentru depozitarea deseurilor nucleare in Romania.
Puteti citi aici mai pe larg:
Eu nu citez decat atat:
Până în prezent, numai câteva ţări din lume au construit depozite permanente pentru deşeurile lor, rezultatul nedorit al producţiei de energie electrică în centrale nuclerare. Restul ţin materialul în depozite temporare, precum Marea Britanie la Sellafield, în West Cumbria, unde se află circa 2.500 de tone de deşeuri nucleare vitrificate, prinse în ciment şi oţel. O parte dintre acestea vor avea un grad ridicat de radioactivitate timp de până la 100.000 de ani.
Cine negociaza? Nume?
Cine sunteti dumneavoastra, domnilor negociatori sa negociati 100.000 de ani din viitorul Romaniei?
Pentru cei care (mai) iubesc Romania. Si pentru cei care iubesc natura:
Treziti-va! Tara noastra nu e cosul de gunoi al Uniunii Europene! Protestati pe orice cale legala impotriva acestei idei monstruoase! Si spuneti tuturor sa protesteze!
In acelasi spatiu coexista doua Romanii: una frumoasa ca o icoana, alta vulgara ca o prostituata ieftina. Una morala si luminoasa ca un martir, alta kitsch si agresiva ca un manelist.
Un popor si o populatie, cum spune Dan Puric.
Avem nevoie de o icoana…
Si avem sa ne trezim. Pentru ca suntem multi care simtim asta.
Cata amaraciune incape in sufletul unui om ca sa scrie manifestul de mai jos? Atata cat incape si in sufletul meu. Pentru ca simt din tot sufletul ca nu se mai poate!
De azi refuz sa mai platesc impozite:
De azi refuz sa mai platesc impozite, refuz sa mai am carte de munca in acest stat guvernat de oameni incapabili, corupti,ne-educati, care nu au in vedere decat propriul interes. Refuz sa mai finantez politicieni imbecili si amante care sfideaza o tara intreaga. Nu as avea nimic impotriva doamnelor apropiate presedintelui tarii, dar cand ele beneficiaza de bugete de milioane de euro printre care sunt si banii mei, banii parintilor mei, banii angajatilor mei,am o mare problema. E un blowjob mult prea scump! Refuz sa mai platesc taxe la stat – de ani de zile platesc sute de milioane de lei impozite pentru un stat care nu ma sprijinain nici un fel..platesc zeci de milioane pentru Sanatate,desi sunt constienta ca daca voi ajunge vreodata intr-un spital din Romania, voi fi tratata mizerabil.De ani de zile,refuz sa ma mai uit la televizor, mi-e greata de politicienii romani, nu ma duc la vot pentru ca nu am pe cine sa votez, imi vine sa vomit cand vad panourile publicitare din campanii electorale gen –“noua ne pasa de Dumneavoastra”, refuz chiar si sa ma plang, pentru ca sunt mult prea ocupata sa imi castig existenta – cu toate acestea, cand se apropie data de 25 a lunii, in mod mecanic ma impacientez sa fac rost de banii care trebuie platiti la stat, pentru ca, nu-i asa? – “cu statul nu te joci”. Dar iata ca suntem in plina criza, iata ca pentru prima data nu am reusit sa platesc taxele la stat si mi-au fost blocate conturile! Si asta m-a ajutat sa ma trezesc, am deschis ochii, m-am uitat in jurul meu cu atentie, am pus intrebari,am deschis televizorul pentru prima oara in ani de zile…si ce am vazut? EBA si Becali ma reprezinta in Parlamentul European, Elena Udrea beneficiaza de bugete de milioane de Euro de care dispune cum o taie capul, doamna Ridzi arunca 86 milioane de Euro pe o telecabina cand exista orase in Romania care nu au nici macar un spital de Doamne Ajuta, domnul Patriciu vinde Petromidia pentru cateva miliarde din care sunt curioasa daca plateste vreo taxa la stat… jocuri politice murdare, politicieni corupti si curve, haos total, o tara vanduta pe nimic de niste agramati care nu si-au vazut decat propriul interes – macar daca ar fi vandut-o scump!, investitori straini care efectiv nu au cu cine discuta in Romania si se lupta cu morile de vant… si toti oamenii de calitate pe care ii cunosc stau cu capul bagat in nisip… l-am avut si eu, pana astazi – dar am realizat ca oricat de multi bani as face,oricate tari as vizita, oricate carti as citi, oricat as incerca sa nu ma las afectata, at the end of the day, traiesc tot aici si tactica strutului imi va face mai mult rau pe termen lung decat dac am-as implica acum.Nu se mai poate asa! Enough is enough! Romania nu este doar o tara de hoti,de agramati, de curve, de parveniti, de oameni fara balls si fara coloana vertebrala. Sa protestez prin a nu imi plati taxele nu este suficient, desi daca ar mai face-o si altii,s-ar putea declansa ceva. Fac apel catre toate persoanele integre, capabile, educate, care au cladit ceva prin munca lor, fara sa fure, sa ia atitudine pentru a stopa prostia ce ne afecteaza pe toti. Sunt milioane de tineri destepti, multi dintre ei muncesc peste 12 ore pe zi pentru multinationale sau pentru businessul lor propriu, oameni educati, in Romania si peste hotare, oameni care au gestionat milioane de euro, oameni cu viziune, talent, pro-activi, integri, care stiu sa comunice eficient si stiu ce inseamna sa livrezi, stiu ce inseamna un deadline, stiu ce inseamna reresponsabilitatea… sunt sute de mii de romani de calitate, plecati din Romania pentru a produce si a consuma in alte tari, cladind economia altor state – s-ar intoarce maine in Romania daca nu ar fi circul care este acum aici. Trebuie sa luam atitudine, trebuie sa facem o schimbare, este nevoie de o Miscare a romanilor cu balls si cu coloana vertebrala! O Miscare de Intoarcere Acasa, atat a romanilor plecati slugi in alte tari, cat si a celor care, desi am ales sa ramanem aici, suntem absenti, pasivi, indiferenti si suportam ce ni se intampla doar visand la urmatoarea iesire din tara. E nevoie de o miscare in care leaderii sa fie testati si para-testati, asa cum se intampla cand esti angajat intr-o companie multinationala, fara sa fie acceptati daca nu li se dovedeste integritatea si eficienta. O miscare a oamenilor care nu au mai fost implicati in viata politica, neintinati, ne-spalati pe creier, ne-jigoditi. O miscare fara traseisti politici sau scursuri de la alte partide. Este nevoie de o miscare a oamenilor destepti, tineri, cu atitudine, experti in domeniul lor. Si tu si eu cunoastem cel putin 5 oameni inteligenti care ne-ar putea reprezenta mai bine in Parlamentul European decat EBA sau Becali. Oare de ce nimeni nu actioneaza? Daca acum cinci ani ne-am fi implicat cu totii macar o ora pe saptamana, in mod sigur nu s-ar fi ajuns aici. Cati bani furati, cate proiecte blocate, cate fonduri nefolosite in cinci ani de zile… Daca am dialoga constructiv, daca ne-am intalni o ora pe saptamana, daca am actiona, daca am putea aduna si monta toti oamenii destepti, corecti, conectati, creativi, eficienti pe care ii cunosc eu si pe care ii cunosti tu s-ar vedea si simti diferenta in cinci ani de acum incolo. Avem un plan de organizare, avem un plan de finantare, avem usi deschise catre marile centre politice si financiare care cauta in Romania un interlocutor nou. Nu credeti ca si marilor puteri le-ar face mai multa placere sa discute cuoameni educati decat cu agramatii parveniti ce reprezinta interesele Romaniei in momentul de fata? Propun infiintarea unei Miscari a Corporatilor – oameni din banci, industrie, finante, firme de avocati, experti PR, intreprinzatori privati care au calitatile necesare sa scoata tara din criza. Este singura solutie viabila pentru Romania de acum – tara asta se poate pune pe picioare numai daca s-ar uni toti oamenii capabili pe care ii avem in toate domeniile – creiere vanate de toate companiile multinationale, corporati educati, care gestioneaza bugete de miliarde, conduc sute de mii de angajati, sunt cosmopoliti, stiu sa negocieze / sa munceasca / sa comunice intr-un mediu international, intr-o piata globala – nu au doar viziune limitata de speculant din Pipera Tunari. E nevoie de oalternativa in Romania . E nevoie de o Miscare in valorile careia sa ma regasesc si eu, sa se regaseasca si Andreea Miinescu, prietena mea care la 26 de ani are firma ei,facuta fara ajutorul nimanui, munceste 13 ore pe zi si seara mai merge si la cursuri de German Business…in care sa se regaseasca si Ileana Badiu, Managing Partner la una dintre cele mai mari agentii de publicitate, care munceste 14 ore pe zi chiar si in luna a opta de sarcina… si Tereza Valcan, expert in PR, care a studiat in State, face MBA la Londra, s-a intors sa munceasca in Romania si ar putea sa ne reprezinte in mod sigur mai bine decat EBA… si Radu Manolescu, care la 28 de ani si-a facut firma lui de Head-Hunting, fara ajutorul nimanui si a adus-o in topul firmelor de profil… si doamna Camelia Sucu, ajunsa in TOP Capital fara sa fure un leu, prin munca sa de ani de zile… si doamna Mihaela Nicola, guru-ul publicitatii din Romania… si Maria Lucia Hohan, designerul ale carei creatii se vand in toata lumea si care a ajuns unde a ajuns prin propria sa munca….. si Pepe Berciu, care a studiat la Londra si are businessul sau de succes… si fratii de la Fratelli, care cu creativitate, pasiune si munca s-au impus in viata de noapte a capitalei… si Violeta Balan, care a terminat Magna Cum Laudae o facultate de drept din America, munceste pentru una dintre cele mai mari firme de avocatura din lume si s-ar intoarce maine acasa dar nu are la ce… si Horia Mocanu, primul roman admis la Harvard, care scrie istorie intr-o tara vecina… si Edy Uzunov, proprietarul agentiei Regatta, cultivat, meloman, impecabil… si Floriana Jucan, jurnalista erudita ce s-a incapatanat sa educe cititorul de presa din Romania si a reusit sa impuna pe piata o revista fara femei dezbracate si barfe dezgustatoare. .. si Fady Zaidan, cel mai conectat si charismatic manager pe care ilcunosc… si Loredana Salcianu, avocata care a avut curajul acum patru ani sa plece dintr-o multinationala si sa isi deschida propria ei firma de avocatura… si Angela Teodora Burz, intreprinzatoarea eleganta care si-a facut bagajul si a plecat sa faca business in Shangai, dar duce dorul prietenilor din Romania… si Diana Dondoe, care i-a sfidat pe toti cei ce au respins-o in Romania, ajungand prin munca, perseverenta si consecventa unul dintre cele mai celebre top modele ale lumii, facand milioane cu o detasare eleganta si impresionand lumea intreaga prin eruditia sa – dar duce dorul tarii ei… si Bogdan Voica, la 30 de ani manager al uneia dintre cele mai cunoscute si exclusiviste agentii imobiliare din Europa… si Eveline Pauna, care la 20 de ani, face o facultate, lucreaza 10 ore pe zi, scrie la Q Magazine si in putinul timp liber merge la Opera… si Raluca Safta, care la 23 de ani a avut curajul sa isi deschida propria ei firma de relocari si a ajutat sute de expatriati, directori de companii multinationale sa se relocheze in Romania… si Damian Draghici, cu IQ de geniu si cu premiul Grammy care a ales sa se intoarca in Romania la radacinile sale…
Asta e Romania mea! Nu Vanghelie, EBA sau Becali!! Si acestia sunt doar cativa dintre oamenii pe care ii cunosc….mai sunt atatea milioane de oameni destepti si muncitori, corecti si educati, capabili si integri…. Ma intreb, atatia oameni destepti nu se rusineaza ca sunt reprezentati de Gigi Becali si de EBA? (Ma ingrozesc la gandul ca EBA va negocia pentru Romania fonduri de zeci de milarde de Euro!)Nu va este rusine ca sunteti condusi de un om politic care nici macar nu poate sa pronunte Google? Nu va este rusine sa va dati la o parte cand in masinile cu girofar trece un agramat, un hot sau o papusa blonda cu tupeu si cu un singur talent, platit mult prea scump? Din banii vostri? Am innebunit eu sau am innebunit noi cu totii sa stam pasivi in timp ce suntem calcati in picioare pe banii nostri? Ei bine, mie mi-a ajuns. Imi este rusine ca am stat cu mainile in san si s-a ajuns ca astazi sa fiu reprezentata de o domnisoara din Bamboo si de un cioban. Asa ca voi lua atitudine. Si va rog si pe voi, toti cei ce credeti ca nu va reprezinta cei din scena politica de acum, sa luati atitudine. Sa gasim si sa sustinem oameni de care sa fim mandri ca ne reprezinta. Sa identificam valorile si sa le convingem sa se implice. Daca avem echipa, tot restul vine de la sine. Stiu ca ei exista, trebuie doar treziti. Trebuie sa facem ceva. Nu e suficient sa ne plangem, sau sa bagam capul in nisip. Trebuie actionat.. Eu nu mai astept o minune, ma apuc de treaba. Voi lupta. Pentru un grup de oameni capabili, care pot revolutiona un sistem de care toata lumea este satula. Pentru o Romanie condusa de oameni destepti si integri. Pentru o Romanie care sa fie un player international, nu curva de centura a Europei.. Pentru o Romanie bogata, cu batrani bine ingrijiti, cu tineri carora sa li se ofere perspective, cu strazi fara gropi, cu hoti bagati dupa gratii, cu milionari pe merit, nu din furat. Pentru un viitor mai bun pentru mine si pentru copiii mei, in tara mea, nu printre straini. Pentru o Romanie de vulturi, nu de struti(am ajuns niste struti, cu capul in nisip si posteriorul la dispozitia tuturor analfabetilor – sper sa nu va simtiti jigniti de exprimarea plastica, este doar realitatea!. ..suntem vulturi doar in businessul nostru, in zona noastra de comfort sau cand iesim din tara, asta daca nu ne trateaza vreun strain de sus ca avem pasaportul pe care il avem!) Ajunge! Haideti sa ne trezim!
Duminica a 36-a dupa Rusalii este duminica lasatului sec de branza, dupa care se intra in postul cel mai aspru al Pastelui, fara lactate sau carne. Si, bineinteles, ca si inainte de postul Craciunului, aceasta duminica este prilej de sarbatoare. Daca vreti sa va umpleti sufletul de frumusete, cautati un calendar popular si cititi despre datinile legate de aceste sarbatori…
Iar daca vreti sa vedeti in ce au degenerat aceste sarbatori, veniti in Pantelimon.
Duminica trecuta pantelimonarii “au sarbatorit” prin arderea cauciucurilor. N-am iesit din casa duminica… era frig si am stat cu familia la gura sobei. Dar am iesit luni. Multe strazi inecate in zapada, bineinteles, ca mereu ne ia iarna prin surprindere, rauri de zapada topita in mijlocul strazilor, gunoaie rascolite de caini…
Si peste toate, urme ale unei agresiuni stupide la adresa mediului, resturi de cauciucuri arse. Colaci de sarma innegrita, apa amestecata cu funigine…
Unde s-au dus traditiile noastre frumoase? Nu mai sunt… sau se mai pastreaza izolat in unele sate…
E deja trist ca nu mai sunt traditii, dar ce se petrece acum e monstruos: am inlocuit obiceiurile cu opusul lor.
Frumosul si datina cu distrugerea si murdaria…
Nu e de ajuns ca am pierdut si lasat sa moara lumea satului, atat de frumoasa, atat de profunda, mai trebuie si sa o calcam in picioare, sa o murdarim, batjocorim si, insotiti de manele, sa o petrecem invaluiti in fum de cauciucuri pe drumul fara de intoarcere!
Atunci se intalnesc nu doua trufii, ci doua demnitati…
Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie?
Iti doresc mai multi oameni ca Dan Puric, mai multe carti ca “Omul Frumos”, mai multe reviste ca “Tango” sau “Formula As” (chiar daca fiecare in alt plan, ambele demonstreaza ca se pot scoate reviste si fara pitipoanca de la pagina 5 si doua pagini despre iubirile Zanei), mai multi fermieri ca cei de la ferma Topa, (si ferme, bineinteles), mai multe posturi de radio ca Radio Cultural sau Antena Satelor…
Si iti doresc mai multa mandrie.
“Proud to be an american” – am auzit pana la saturatie replica asta , am vazut-o inscriptionata pe tricouri… si de multe ori m-am intrebat de ce. De ce trebuie sa fie atat de mandri ca sunt americani? Ce ii face atat de mandri?
Au cca 200 de ani de istorie, au un oras-insula cumparat de la indieni cu 25 de dolari - o afacere care spune multe despre moralitatea afacerilor lor, au avut KKK-ul, sunt printre cei mai ”furiosi” consumatori, acaparand mai mult de jumatate din rezervele planetei si sunt pe cale sa “construiasca” un nou continent, de data asta din gunoaie, sunt o mare sursa de poluare… Cel putin din perspectiva asta, e mai degraba rusinos sa fii american.
Dar nu, ei sunt mandri. Iar noi, noi calcam in picioare mii de ani de istorie si tragem apa dupa Stefan cel Mare si Sfant, Mihai Viteazul si Regele Mihai. E rusine sa fii roman. De ce? Habar n-am.
Cine profita de asta? Pai… toti. De la parlamentarii care sunt cum sunt, ca noi nu meritam nimic mai bun, pana la strainii care umplu supermarketurile de marfuri de import si le rad in nas producatorilor autohtoni, amenintandu-i ca nu mai cumpara nimic de la ei daca nu platesc taxe uriase…
Asta-ti doresc, Romanie, si asta va doresc, romani: mai multa mandrie, pentru ca mandria intemeiata nu e trufie goala ci merit si demnitate si mai multa solidaritate.E un dar de la Dumnezeu. Iar de darurile Lui nu avem voie sa ne rusinam.
“A fi roman, e o minune a lumii!” – spune Dan Puric. Si daca ati sta un pic sa va ganditi, v-ati da seama ca asa e.
Astazi se implinesc 24 de ani de la groaznicul accident nuclear de la Cernavoda.
